Ficatul este unul dintre cele mai importante organe ale corpului nostru, care realizează îndeplinirea multor funcții, de la digestie la imunitate, de la depozitarea nutrienților la eliminarea deșeurilor din organism și coagularea sângelui. Insuficiența ficatului din cauza diferitelor boli se numește insuficiență hepatică. După o anumită fază a insuficienței hepatice, singura soluție este transplantul de ficat.
Ce este transplantul hepatic?
Transplantul hepatic, care este un tratament salvator în cazurile de insuficiență hepatică în stadiu terminal sau de insuficiență hepatică acută, este efectuat de unități de chirurgie generală.
Pentru pacienții al căror ficat nu funcționează suficient, transplantul de ficat poate fi efectuat de la un cadavru în moarte cerebrală sau de la un donator viu. Majoritatea transplanturilor de ficat sunt efectuate pentru ciroză. Atunci când transplantul de ficat este efectuat la momentul potrivit, rata de succes este foarte mare.
Transplantul hepatic nu este doar o operație. Este un proces sensibil, care necesită diverse tratamente și precauții și multe procedeee meticuloase, desfășurate înainte și după transplant, iar urmărirea evoluției pacientului este, de asemenea, foarte importantă.
Pe lângă insuficiența hepatică cronică și ciroza, care este cea mai frecventă cauză a acestei afecțiuni, transplantul de ficat poate fi necesar și pentru tratamentul unor boli ereditare și metabolice. Pentru ca operația să fie efectuată, ficatul pacientului care funcționează inadecvat trebuie îndepărtat complet. Partea ficatului (lobul drept sau stâng) adecvată greutății pacientului este prelevată de la donator și transplantată.
Deoarece ficatul se poate regenera în timpul transplantului de la un donator viu, donatorul nu are nicio problemă după transplantul de ficat. Este una dintre cele mai complicate și obositoare operații dintre operațiile efectuate de unitățile de chirurgie generală. Din acest motiv, ar trebui efectuată în spitale complet echipate, de către o echipă specializată de transplant.
Cui se aplică transplantul hepatic?
Transplantul hepatic, care este cel mai frecvent utilizat în insuficiența hepatică, este o procedură care poate fi necesară pentru tratamentul insuficienței acute, dar și a celor cronice. Insuficiența hepatică acută, care se dezvoltă brusc, pe termen scurt, din cauza utilizării diferitelor medicamente sau ca urmare a unor boli fungice, poate progresa rapid și necesită transplant de ficat. În plus, transplantul de ficat este singura soluție pentru insuficiența hepatică cronică care se dezvoltă din cauza problemelor nutriționale, cancerelor hepatice, infecției sau purtării virusurilor hepatitei B și C, boli ale tractului biliar, consum excesiv de alcool, acumulare excesivă de fier în organism (hemocromatoză) și ciroză.
Transplantul hepatic poate fi folosit și în tratamentul bolilor metabolice congenitale rare. Dacă speranța de viață a pacienților cu ciroză hepatică în stadiu terminal este mai mică de un an, se recomandă ca pacienții să fie supuși unui transplant de ficat. Luând în considerare factori precum tipul de boală, vârsta pacientului și starea de sănătate, acest proces poate fi necesar să fie aplicat mai devreme, în special la pacienții cu un donator viu. Deși este un proces dificil și necesită o operație serioasă, transplantul de ficat are o rată mare de succes, de 75-80%, dacă este făcut la timp.
Cum se face transplantul hepatic?
Pentru ca transplantul de organ să poată fi efectuat, este necesar un donator viu cu aceeași grupă de sânge ca pacientul, sau un cadavru care a donat un organ, potrivit pentru transplant de ficat. În transplanturile care urmează să fie făcute de la cadavre, pacienții care așteaptă transplantul sunt puși în ordine, pe liste de așteptare, având în vedere caracteristici precum urgența stării pacientului și vârsta. La pacientii cu un donator viu voluntar, procesul de transplant poate fi planificat la momentul respectiv.
Transplantul hepatic poate fi efectuat de la toți indivizii care au aceeași grupă de sânge ca și pacientul și au starea de sănătate adecvată pentru transplant. Al patrulea grad de rudenie dintre pacient și donator crește rata de succes a transplantului. Înainte de operație, se efectuează cercetări intensive asupra donatorului și se examinează dacă există vreo situație care împiedică donatorul să-și doneze ficatul, în special pentru donatorii vii. Persoanele cu diabet zaharat, boli de inimă și rinichi, hipertensiune arterială, unele boli psihiatrice, diverse boli infecțioase și cei sub 18 ani nu pot fi donatori.
Dacă nu există nicio problemă, se face planul de intervenție și pacientul este internat de obicei cu câteva zile înainte de operație. Examinările și testele medicale ale pacientului sunt efectuate într-o manieră foarte detaliată. Deoarece este o operație care necesită stoc de sânge, o anumită cantitate de sânge trebuie pregătită înainte de operația de transplant. Prin urmare, donarea de sânge poate fi solicitată de rudele pacienților. Când sosește ziua transplantului, donatorul și pacientul sunt preluați în săli de operație diferite, în același timp. În primul rând se începe operația donatorului și după ce se constată că nu există o tulburare anatomică în ceea ce privește ficatul, se începe operația celui care primește transplantul.
O porțiune din ficat este prelevată de la donatorul viu, în funcție de greutatea pacientului și plasată în locul ficatului îndepărtat al pacientului. În timp ce procedurile chirurgicale continuă asupra pacientului primitor, operația donatorului este finalizată, iar donatorul este dus la unitatea de terapie intensivă și ținut sub urmărire. După finalizarea procesului de transplant, pacientul este dus la secția de terapie intensivă, la fel ca și donatorul. Pacientul este ținut în secția de terapie intensivă după transplantul de organ, până când funcțiile sale vitale ating un echilibru normal. Dacă operația a trecut fără probleme, donatorul se va putea recupera și va fi externat de obicei în câteva zile sau la cel mult 10 zile, după tratamente.
Câte ore durează operația de transplant hepatic?
Operația de transplant hepatic este una dintre cele mai dificile intervenții chirurgicale cunoscute. Această intervenție chirurgicală durează în medie 6-8 ore, dar poate dura până la 18 ore în unele cazuri. A avea o echipă medicală multidisciplinară și cu experiență, cu pregătire avansată în domeniul transplantului hepatic este foarte important pentru succesul intervenției. Procedura de transplant trebuie efectuată în instituții medicale acreditate, cu o abordare multidisciplinară, care includ și alte unități medicale care își pot oferi opinia și sprijinul lor în timpul operației.
Unități de imagistică cu aparate de ultimă generație, o sală de operație cu echipament tehnic suficient și o unitate de terapie intensivă calificată sunt dotări care trebuie să se regăsească în instituția sanitară în care se va efectua transplantul.
Care sunt riscurile donatorului în transplantul hepatic?
O întrebare dintre cele mai frecvent puse în legătură cu această operație. În general, riscul de pierdere a vieții la persoana donatoare este de 0,5% sau chiar mai puțin. Acesta este un risc foarte scăzut. Cu toate acestea, după începerea operației de transplant hepatic, poate fi posibilă oprirea intervenției din cauza oricărei probleme observate la donator. Intervenția chirurgicală poate fi oprită în cazuri precum: observarea țesutului adipos în exces în ficat, detectarea tulburărilor anatomice sau în cazul oricăror complicații întâlnite. Din acest motiv, așa cum s- a menționat mai sus, operația pacientului primitor nu este începută până când nu se constată că nu există nicio problemă structurală în ceea ce privește îndepărtarea ficatului de la donator.
Scurgerea binară și sângerarea sunt printre complicațiile rare care pot fi întâlnite după intervenția chirurgicală a donatorului. Deși există cazuri foarte rare, donatorul este informat despre aceste riscuri, care pot necesita o nouă operație sau transfuzie de sânge, înainte de operație. În plus, ca în toate intervențiile, există posibilitatea apariției unor infecții minore în zona rănilor, probleme digestive precum constipația și gazele, dureri și complicații temporare precum greața și vărsăturile în urma anesteziei.
Deoarece ficatul este un organ care se poate reînnoi singur, ficatul donatorului, din care o parte a fost îndepărtată prin operație, poate ajunge la dimensiunea normală în aproximativ 6 săptămâni. Din acest motiv, probabilitatea unei probleme pe termen lung pentru donator este foarte scăzută.
Cum funcționează procesul pentru beneficiar după transplantul de ficat?
Pacientul, care este urmărit la terapie intensivă o perioadă după transplant, iar apoi dus în salon, este externat după aproximativ 10 zile de tratament, după ce a fost informat despre problemele care necesită atenție la domiciliu. Ca și în cazul altor transplanturi de organe, pentru pacient există posibilitatea de rejectare de organ (risc de respingere) după transplantul de ficat.
Pentru a preveni această situație, pacienții trebuie să utilizeze medicamente imunosupresoare pe viață. În unele cazuri, semnele de respingere a organelor pot fi observate în ciuda medicamentelor. Prezența respingerii transplantului poate fi investigată prin biopsie hepatică. În general, aceste tipuri de exacerbări sunt tratabile prin intervenții efectuate la momentul potrivit. Nivelul de risc al intervenției chirurgicale pentru pacient variază în funcție de starea de sănătate a acestuia.
Pacienții care au nevoie de transplant de organe sunt în general indivizi cu insuficiență hepatică în stadiu avansat. Ei pot fi definiți ca fiind grav bolnavi și rezervele lor corporale sunt epuizate. Având în vedere că transplantul de ficat este o operație de amploare, se poate spune că riscul operațional este complet dependent de severitatea stării pacientului. Ratele de supraviețuire pentru pacienții cu transplant hepatic de la un donator viu par a fi mai mari decât pentru pacienții transplantați cu organe dintr-un cadavru.
Cu toate acestea, cercetările pe acest subiect continuă. În timpul transplantului de organe, vasele mari sunt tăiate și cusute la pacientul primitor. Din acest motiv, există posibilitatea unei sângerări grave la pacienți.
Posibilitatea de infecție, care este un alt risc de operație chirurgicală, poate fi destul de periculoasă pentru pacienții cu transplant de organe. Infecțiile observate la acești pacienți pot fi severe din cauza medicamentelor imunosupresoare utilizate. Prin urmare, este foarte important să se acționeze în conformitate cu recomandările date de echipa medicală cu privire la riscul de infecție.
O altă problemă cu privire la transplantul de ficat care ridică întrebări este legată de durata de viață și calitatea vieții după transplantul de ficat. Această problemă este direct legată de performanța operației. În plus, mulți factori, cum ar fi condițiile speciale ale pacientului și alte boli însoțitoare, pot duce la diferențe individuale. În general, după un transplant de ficat cu succes, efectuat de o echipă cu experiență, aproximativ 75% dintre pacienți au o speranță de viață de peste cinci ani.
Folosirea regulată a medicamentelor care ar trebui utilizate pe viață după transplantul de ficat și neîntreruperea controalelor care ar trebui efectuate la intervalele recomandate de medic au un efect important asupra prelungirii duratei de viață sănătoase.
Dacă vă pregătiți pentru un transplant de ficat, este important să urmați recomandările date de medic, pentru a depăși acest proces într-un mod sănătos. Dacă aveți vreo boală hepatică, puteți ajuta la prevenirea insuficienței hepatice sau o puteți detecta într-un stadiu incipient, efectuând controalele de rutină la timp. În plus, donând și direcționând oamenii din jurul tău să doneze, poți aduce o speranță de viață pentru pacienții care așteaptă transplantul.